Fântâna cu zodiac nu m-a impresionat în mod deosebit pentru simplul fapt că nu mi se pare bine pusă în valoare. Ar avea nevoie de puţină restaurare, pentru că mie una mi s-a parut foarte neîngrijită.

A fost inaugurată în 1935 cu ocazia primei sărbători a Bucureştilor.

În oarecare contrast cu ea mi s-a părut că vine fântâna Cantacuzino

mai impunătoare şi mai “cu faţă”. Bineînţeles, trebuie ignorate scrijelelile siropoase gen “x+y=LOVE”

Realizată în stil neoclasic, aceasta datează din secolul 19.

Deşi cunoscute de mulţi datorită faptului că sunt folosite drept o locaţie predilectă pentru concerte, Arenele Romane reprezintă mult mai mult.

Construite de ing. Elie Radu după modelul teatrelor italiene, cel puţin pentru mine sunt sinonime cu un pas spre Colosseumul în care încă nu am ajuns. Coloanele Arenelor suprinse în fapt de seară şi sângeriul apusului dau impresia unor focuri veşnic vii care ţâşnesc pe neaşteptate la primele acorduri de chitară (electrică sau nu) de pe scenă.

În plus, senzaţia mea când am păşit acolo pentru prima oară a fost similară cu cea încercată atunci când am vizitat aliniamentul de megaliţi de la Carnac

Puţin mister şi linişte în buricul târgului lui Bucur.

Din lipsă de fonduri, nici acum etajul muzeului nu este deschis publicului, servind în continuare ca depozit.

La parter, pentru modica suma de 3 lei, poţi să te minunezi în faţa unor maşinării din sec. 19 si 20. Deşi în marea lor majoritate poartă numele unor firme germane şi engleze, am avut plăcuta surpriză să văd şi niste exponate româneşti: primele maşini româneşti, câteva motorete şi biciclete fabricate la noi, precum şi un velociped autohton.

Chiar şi aşa, pentru pasionaţii de istorie şi tehnică, muzeul asta e un colţişor de rai. Multe dintre exponate au o valoare certă şi ar putea figura cu brio într-un catalog de licitaţie.  Mai jos, un Cadillac din 1924 care tronează chiar la intrarea în muzeu

Muzeul Tehnic a fost iniţiat in 1909 de inginerul Dimitrie Leonida pe modelul Muzeului Tehnic din Munchen.

Eu una, cam atehnica de fel, am invăţat o grămadă de minuni plimbându-mă prin el. Cu toate acestea, sunt multe lucruri care s-ar putea îmbunătăţi:

• N-ar strica nişte scheme măcar, dacă nu nişte prezentări video care să arate cum funcţionează maşinăriile respective
• Fiecare instalaţie, echipament, poate fi integrat în atmosfera secolului său, se pot amenaja niste colţuri tematice gen “Locomotiva cu aburi”, “Velocipedul”, “Motorul cu combustie internă”
• Etichetele pentru exponate ar putea fi traduse

Bineînţeles, până a se ajunge aici, ar trebui renovată cladirea şi folosite toate exponatele pe care le deţine muzeul şi care acum stau în depozit claie peste grămadă.

Data viitoare vă povestesc despre fantâna arteziană cu zodiac şi Arenele Romane.

Deşi am auzit multe păreri negative despre el, conform cărora ar fi un parc comunist, rece, neprimitor, tind să le resping ca pur şi simplu cârcotaşe.

Am descoperit aici un mausoleu impunător, Monumentul Eroului Necunoscut. Da, poate că arată comunist. Prin comparaţie, ştiţi că în Budapesta se află un parc al statuilor comuniste? Este chiar unul dintre marile puncte de atracţie ale capitalei ungare şi una dintre cele mai populare din cadrul tururilor ghidate. Aşadar, de ce să nu ne fălim şi noi cu mausoleul nostru? Apropos, ştiaţi că a fost plimbat până la Mărăşeşti şi readus apoi  în Bucureşti?

În plus, şi băieţii noştri stau cel puţin la fel de drepţi ca inlemniţii de la palatul Buckingham, nu credeţi?

Şi de ce ar fi rece când e strabatut de hoarde de rolleri coloraţi care îşi plimbă scamatoriile fix prin faţa flăcării veşnic vii? Mie una mi s-a părut o imagine interesantă, o combinaţie plăcută de solemn şi însufleţit.

Mausoleul e străjuit de 4 tunuri datând din al doilea razboi mondial. O bucată de istorie îngheţată într-un parc.

În partea a doua, detalii despre Muzeul Naţional Tehnic, pe care îl descoperim tot în acest parc.

Murdar

Mitocan

Înghesuit

dar şi

Cultural

Emoţionant

Urban

Romantic

E oraşul pe care iubim să îl urâm.

Haideţi să fim realişti, dar să nu vedem doar partea goală a paharului. În acest spirit, vă invit să descoperim împreună, să criticăm constructiv, şi să ne bucurăm de surprizele de orice fel pe care ni le oferă Bucureştiul.

Ca o plimbareaţă declarata, plănuiesc să împărtăşesc aici impresii personale despre urbea noastră şi să găsesc motivaţii pentru un  sentiment nou pe care sper să îl încercam: plăcerea de a trăi în Bucureşti.

Cine doreste, îmi poate împărtăşi experienţe similare şi puncte de vedere inedite vis-a-vis de Bucureşti. Putem redescoperi Bucureştiul prin experienţele nemijlocite ale unui număr cât mai mare de oameni!

S-auzim de bine…în Bucureşti şi elsewhere!